Veeești

Sunt deja de aproape o săptămână aici, în Moscova, și se adună serios atât informațiile, cât și cererile pentru ele. Așa că deși e 1:09, voi scrie. De fapt cred că toată perioada asta va fi un antrenament al dormitului puțin.

Primele impresii (din prima zi, primul contact): seamănă mult cu Bucureștiul! În metrou, de exemplu, însă nu se compară distanțele între stații: în timp ce în București o stație=2-3 minute, aici înseamnă mult mai mult.

Odată cu străzile cu câte 6 benzi și clădirile de 20+ etaje (absolut frecvente), realizezi că ești într-un loc foarte... mare. Dar cumva totul este aerisit, frumos. Dacă se merge mult cu metroul, se merge mult și pe jos, normal. Adică până la stație, între stații (chiar și între 2 stații de metrou aflate în același nod, dar pe linii diferite, mie mi se pare uneori că e o groază de mers), etc. La fel de înalte ca blocurile sunt și tocurile purtate de (unele) rusoaice atât ziua, cât și seara.

Unde stau? La marginea Moscovei, însă cumva am nimerit tot într-o zonă „selectă”, mai exact venitul seara singură acasă pe la 11-12 cu metrou+bus nu presupune niciun fel de senzații tari. Stau la etajul 6 din 23 (!!), iar mașinile nu se opresc niciodată pe bulevardul de lângă bloc.

Ce fac? Merg mult J Apoi cunosc multă lume, mereu nouă, mai încerc un pic de interacțiune cu localnicii (care dacă nu știu engleză, ori te vor ignora suspicioși, ori comunicarea se va rezuma la un cuvânt al tău și multe ale lor + multe gesturi). Am găsit oameni care vorbesc engleză bine, dar trebuie ochiți&aleși bine. Tineri, desigur.

Apoi sunt activitățile din proiect, despre care am să scriu detalii altă dată. Oamenii din proiect sunt drăguți, foarte diverși, foarte mulți. De fiecare dată când plec de la întâlniri și vin acasă îmi doresc să petrec mai mult timp cu ei.

Ce-am remarcat: multe, multe tatuaje! Serios, mergând pe stradă am văzut mai multe decât în Cluj&Graz (unde de fapt era iarnă...hmm)! De la modele tribale și dubioase, până la unele colorate și interesante, nu trece zi fără să zăresc câteva.

Mă bucur că am venit aici, că am ales Moscova. Îmi place.

(Nu știu dacă postul ăsta este cât de cât coerent, sper din toată inima, dar dacă amân iar treaba asta nu știu când mai ajung s-o scriu)

p.s. Ya ne govoryu po-russky = nu vorbesc rusă (singura chestie pe care sunt capabilă s-o spun în rusă în afară de mulțumesc și pe care o folosesc intens)